Soldatul mărșăluia, mărșăluia,
mărșăluia
până când
până la genunchi
piciorul
i se tocea, i se tocea
i se tocea
până când
trunchiul
până la coaste
i se tocea, i se tocea
i se tocea
până când
până la sprâncene orbea
orbea, orbea
până când
părul lui iarbă neagră era
iarbă neagră era, iarbă neagră era.
Un cal alb venea
și o păștea
și o păștea, și o păștea.
I-ha-ha, i-ha
i-ha.
Sensul versurilor
Piesa descrie dezintegrarea graduală a unui soldat, de la membre până la esență, transformându-se în natură. Un cal alb, simbol al morții sau al purificării, finalizează ciclul, hrănindu-se cu rămășițele sale.