Versuri corectate și adnotate
Firicel de iarbă neagră,Trec pe drum, lumea mă-ntreabăDe ce-s galbenă și slabă,De ce-s galbenă și slabă.Slabă sunt de felul meu,Galbenă-s de dorul tău,Cât oi trăi și-oi fi fatăN-oi mai iubi niciodată.Jură, lună, și tu, soare,Că inima rău mă doareC-al meu dor crezare n-areNici la stat, nici la culcare.
Soldatul mărșăluia, mărșăluia,mărșăluiapână cândpână la genunchipicioruli se tocea, i se toceai se toceapână cândtrunchiulpână la coastei se tocea, i se toceai se toceapână cândpână la sprâncene orbeaorbea, orbeapână cândpărul lui iarbă neagră eraiarbă neagră era, iarbă neagră era.Un cal alb veneași o pășteași o păștea, și o păștea.I-ha-ha, i-hai-ha.
Pe norii înserării crește iarbă neagră, absoarbe încet lumina și ne stropeștecu aer diamantin fețele transpiraterăsuflare calmă lumea trece planând pe deasupra ghețariloratunci aceștia se topesc de totdacă aruncăm în sus pietre nu recad ci transformate în sărut zboară pe mariaripi calde sus-sus până la sinele nostrumăduva din oase e fosforescentă ca steaua polarăla lumina … Citește mai mult