Să sărutăm această poartă de lemn bisericos
și negru cu gură sângerând și moartă cu sufletul integru.
Să n-o deschidem, să plecăm opuși ca polii doi,
– magnetici, să fulgerăm atrași de nourii eretici.
Și zdrang și zdrong pe străzi pustii
să ducem inima în noi
ca pe un papagal, în colivii
cu gratii de noroi
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație complexă și contradictorie, marcată de atracție și repulsie. Metafora porții sugerează o barieră între două suflete, iar versurile exprimă dorința de a renunța la această legătură, deși atracția magnetică persistă. Este o meditație asupra iubirii imposibile și a sacrificiului emoțional.