Suntem câmpul pe care-l plouă ploile.
Suntem iarba pe care-o pasc oile
și lumina pe care-o dă soarele.
Suntem izvoarele.
Suntem viitorul și rădăcinile
și somnul în care intră grădinile
și ochii și urechile și mierea și laptele.
Suntem faptele.
Suntem armele care nu ruginesc,
sângele-adânc și munții când cresc
și fântâna și rugăciunile.
Suntem genunile.
Suntem cei ce nu uită și-așteaptă.
Prispa cu dragoste și plânsul în șoaptă
Și toate-ntrebările.
Suntem mustrările.
Sensul versurilor
Piesa celebrează esența vieții și a naturii, identificând subiectul cu elemente fundamentale și ciclice. Vorbește despre continuitate, memorie și inevitabilitatea existenței.