mortii

Cincinat Pavelescu – Moartea

de

Moartea, crinul ce se-nalțăPe morminte-abia săpate…Stea ce râde matinalăBătrâneții-mpovărate.Poarta cerului și-a păcii…Drum ce-n taina-i o să poarte,Spre câmpiile veciei,Umbra sufletelor moarte.Babel sumbru ce atrageToate neamurile-ntr-însul,Și pe toți ce-i înspăimântăRemușcările sau plânsul.Lac de umbră și uitare,Coasă rece-a tinereții,Mare-n care se revarsăToate râurile vieții!.Ia această carne, moarte!Lacrimi, visuri și argilă,Și prefă-o în țărânăFără formă, dar fertilă.Pierde-o-n totul … Citește mai mult

Ion Caraion – Morții

de

Suntem câmpul pe care-l plouă ploile.Suntem iarba pe care-o pasc oileși lumina pe care-o dă soarele.Suntem izvoarele.Suntem viitorul și rădăcinileși somnul în care intră grădinileși ochii și urechile și mierea și laptele.Suntem faptele.Suntem armele care nu ruginesc,sângele-adânc și munții când crescși fântâna și rugăciunile.Suntem genunile.Suntem cei ce nu uită și-așteaptă.Prispa cu dragoste și plânsul în … Citește mai mult