Versuri corectate și adnotate
Când adie primăvaraCântă mierla-n toată seara,Cântă codrii și izvoareȘi glas de privighetoare.Cântă glas de ciocârlie,Cântă florile-n câmpie,Cântă fluier și cimpoiTot cu turmele de oi.Cântă din adânc pământul,Cântă apele și vântul,Cântă frunza din făget,Cântă inima din piept,Cântă mugurii și pomulȘi din suflet cântă omul.
Aș trăi doar în izvoare,de mi-ar fi gândul curat;ori pe lujer de cicoare,având sufletu-mpăcat.Și aș fi o voce clară,de m-aș prinde vântului,alergând din țară-n țară,dând ocol pământului.Om ceresc și fără nume,o sinteză de roman.Dar cum toate trec în lume,viața-mi trece, eu rămân.
Aici sunt toate pentru noiși toate vin din veșnicie.Din veșnicie plouă ploi,izvoare murmură-n zăvoi,aici sunt toate pentru noi. Aici e Soarele străbun,un măr domnesc întotdeauna,aici, copiilor cei buni,bunicile povești le spun,aici e Soarele străbun. E nucul de la poartă blândși adumbrește fruntea mamei;se-așterne frunza la pământ,o poartă către iarnă, vânt,e nucul de la poartă blând. … Citește mai mult
Tare bine mi se ședeLa poale de codru verde,Bate vântu-o cetină,O crenguță leagănă.Tare mi-i drag a cântaCa la codru cetina,Tare mi-s dragi horileȘi la codru izvoarele,Numai lin te leagănăCa vântul prin cetină.Tare bine mi se ședeLa poale de codru verde,Leagănă-te-ncetinelCa frunza de stejărel,Bate frunza codruluiCa inima omului.
Mă-ntorc la tine, muntele meu drag,cu piscurile scăldate-n Soarecu miresme proaspete de flori și de bradșopote de râuri și izvoare.Aș vrea să urc pe crestele-naltestânca norilor și zări albastresă uit de tot ce e trist, de griji și de nevoide ritmul agitat al lumii noi.Un echilibru care mă-nfioarăși mă face să fiu fericitdar muntele meu … Citește mai mult
Mi-am luat cântecul cu mineȘi-am pornit-o pe coline,Pe sub codrii cu izvoare,Pe cărări înfloritoare,Prin orașe și prin sate,Prin câmpiile bogate.Și oriunde m-am opritSufletul mi-am primenitCu lumina zorilor,Cu aroma florilor,Cu cântec de bucurieDin frumoasa Românie.Câte flori în lumea mareȚara mea pereche n-are,Câte flori în lumea-ntreagăNiciuna nu-mi e mai dragăCă noi în pace trăim,Traiul nou îl înflorim.
Foicică, foaie rară,– Spune-mi, spune-mi, inimioară,Ce iubești și ce-ți doreștiDe nu te mai potolești?– Îmi doresc mândro-mi dorescPlaiul nostru românescCu grădinile în floareȘi cu turme de mioare.Îmi doresc izvoareleȘi de pe cer soarele,Apa să mă răcorească,Soarele să mă-ncălzeascăCând l-oi aștepta să vinăPe neicuța de la minăPrin poiană s-alergămDe tot să ne bucurăm.
Codrule, bine îți ședeÎmbrăcat în haină verde,Cu frunze răcoritoare,Cu poienile în floare.Când răsare soareleSe trezesc izvoareleȘi speli florile pe fațăCu roua de dimineață.Iară sus pe rămureleAi cântec de păsăreleȘi cântă cu-atâta dragDe tresare frunza-n fag.Codrule, bine îți ședeÎmbrăcat în haină verde,Mi-au fost drag mereu așaDin copilăria mea.
Din munți bătrâni și din păduri mărețeSe nasc izvoare, ropotind se plimbă,Deprind pe rând oceanica lor limbăȘi sunt în codri pustnici cântărețe.Spărgând prin stânce albia lor strâmbă,Se legăn lin și fac valuri crețe.În drumul lor ia firea mii de fețe Aceleași sunt, deși mereu se schimbă.Dar cu adâncul apei s-adânceșteÎn glasul lor a sunetului scară.Devine … Citește mai mult
De jur împrejur nălucire de ape,răstoace rotunde și rotitoareși glasul de îngeri răzbate aproape,din care izvoare, din care izvoare..Acuma din nou mă opresc la fântână,am fost noi pe-aici, am mai fost noi vreodată,un om rătăcit c-o pribeagă străină..am duce-n adâncuri o viață bogată.Acolo-s palaturi verzui și tăcute,cu turnuri de apă, statui de rusalce,făcliile ude și … Citește mai mult