Pe pieptenul tău, giuvaierele mâini
luminează nesiguranța.
Fructe-miracol opalescente, sticloase.
Liniștea e plină de ochii mei.
Domiciliul văzduhului să fie un fluture funebru,
o droaie de țipete și de boabe de măzăriche
să ningă din ei.
Și acel peplum în care ne aveam casa
habar să n-aibă…
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, folosind imagini poetice și simboluri ale naturii. Versurile sugerează o pierdere sau o schimbare, lăsând în urmă o liniște plină de amintiri.