versuri melancolice

Charles Baudelaire – Moartea Îndrăgostiților

de

Paturile noastre fi-vor parfumate,Și-adânci divane sugerând morminte,Flori pe etajere murmurând, ciudate,Despre alte ceruri tainice cuvinte.Ultimă căldură risipind, curateInimile noastre, două făclii sfinte,Împărți-vor dubla lor paliditateSufletelor noastre năzuind fierbinte.Fi-va roș amurgul în misterele-albastre,Nalta fulgerare, unică spre astreExpirarea noastră plină de-amintiri;Mai apoi un înger va deschide ușa,Vrând să reînvie fostele iubiri,Din oglinzi tăcerea și din noi cenușa.

Rodica Elena Lupu – Alergare în Nori

de

Atâta frig s-a condensat în aerȘi-atâta întuneric în pământ,Prin rumegușul iernii vântul taieMici fulgere în vidul pal dansând.Norii se țin în cârje de ninsoare,Vag timpul țesătura și-o complică,Contururile ard în îngroșareSub marea de lumini cu ochi de sticlă.Culorile sunt reci și părăsite,E-o revărsare de metale gri,Largi voaluri indigo cad împietrite,Sub răsuflarea serii albăstrii.Atâta timp s-a … Citește mai mult

Ruben Dario – Versuri de Toamnă

de

Plin de mireasmă-i totul, doar să gândesc la tine.Atât de clari îți sunt ochii, izvor de-nțelepciune.Sub tălpile-ți desculțe marea cu valuri vineși în surâsuri, soare și bucurie-ți pune.Dar scurtă e dogoarea iubirii care trece.Cu chinul, fericirea în ea este egală.De-un ceas am scris un nume pe zăpada rece,de-o clipă, pe nisipuri un altul unda spală.Îngălbenite … Citește mai mult

Ion Caraion – Grupuscul Hipnotic

de

Pe pieptenul tău, giuvaierele mâiniluminează nesiguranța.Fructe-miracol opalescente, sticloase.Liniștea e plină de ochii mei.Domiciliul văzduhului să fie un fluture funebru,o droaie de țipete și de boabe de măzărichesă ningă din ei.Și acel peplum în care ne aveam casahabar să n-aibă…

A E Baconsky – Toamna Himericã

de

Steaua pe care o ating se aprinde, noaptea-și întunecă ochiul ei plin de lacrimi uitate — floarea de cătină dusă de umbrele tale se clatină.O, mai rămâi, mai rămâi, mai rămâi — dragostea ta ruginită prin vii noaptea mea arde.Somnul din frunză pleoapele-l simt ca pe-o boală ascunsă.Capul tăiat al copacului cade — uită durerile … Citește mai mult

Virgil Maxim – Vin’, Îngere!

de

Cine poate să cântecum cânt eu cu sufletulcând se coboară-ncet,pe geana-amurgului,îngerii trandafirii ai înserării?!Se scutură flori albe de salcâm pe streșinide parcă ninge puf din aripile lor…Și fumul-nalt din hornse urcă-ncet,ca fumul jertfei,și se-anină,ca poduri, ca ostroave,în marea-albastră și înaltăpe care se opresc să se-odihneascăsufletele care urcă-n cer…O, ce dor de Paradis mi s-a deschis … Citește mai mult

Veronica Micle – De Pe Țărmurile Lumii

de

De pe țărmurile lumii norii către cer se-nalță,Dar pe bolta lui albastră nu rămâne nicio ceață,Bate vântul și-i alungă, norii se călătoresc,Iar pribegele lor urme prin văzduh se risipesc.Bate vânt și zi și noapte geme-n pieptul meu furtună,Și gândirile-mi amare toate, toate se adună,Și nu-i urma lor pribeagă, ci pe suflet îmi rămâne,Tristă ca și … Citește mai mult