De-aur am palat, cu otavă-n pat:
zici că-i păr de zebră, cald, pentru vertebră,
parcă-i puf coafat – bigu-i nestemat –
de-o mână celebră, tare în algebră;
de-aur am palat, cer mi-a ancorat..
Mi-e mov nenufar cu-o petală-n var –
balta-i-cer dă seva, stelar-mâlu-i ceva
beznă – pe cântar – coaptă-n măsălar,
bucurându-mi Eva, Cogaionul, Deva,
sublim nenufar – bolţii girofar..!
23 martie 1976 / 21 noiembrie 2013.
Sensul versurilor
Piesa evocă o stare mistică, îmbinând elemente mitologice dacice cu imagini onirice ale naturii. Este o celebrare a spiritualității și a legăturii sacre cu pământul.