Din suflet înghețat în nemurire
Ca lacul sub sclipirile de ger,
Un patinor, despoleind tăceri,
Înscrie-n zodii semnul său subțire.
În sticlă siderală taie spire
Și linii albe ninse de mister,
Și sub călcâi înaripat îi pier
Năluci — dușmane vremuri în neștire.
Nu-l văd din țara lor încununații
Acestui timp haotic și barbar,
Cum suie-n simetrii de constelații —
Cum crește jar lucid pe albă cale,
Dezvăluind tăinuitor de clar
Deschisul cerc al patinării sale.
Sensul versurilor
Piesa descrie un patinator pe un lac înghețat, ale cărui mișcări creează o artă efemeră. El se distanțează de lumea haotică, găsind o formă de transcendență prin patinaj.