S-au ouat cu moarte păsări diavoleşti –
Unde sunteţi ceruri? Suflet unde eşti?.
Negre ziduri arse, neagră mărturie..
Ce vrei printre ele floare purpurie?.
Tot atât de clară, tot atât de pură,
Cum în zorii lumii zeii te născură.
Azi văpăi de iaduri din văzduh se lasă –
De a ta minune, floare, cui îi pasă?.
Forma ta deplină cine s-o-nţeleagă?
De alt veac vecia-ţi singură se leagă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj dezolant, marcat de moarte și distrugere, unde o floare purpurie reprezintă o urmă de frumusețe și puritate într-un context sumbru. Se explorează contrastele dintre efemer și etern, întrebându-se cine mai apreciază minunile într-o lume dominată de rău.