Pe vilă-i tihnă, noapte gri,
Stele se-ntunecă albastre,
Valul bea cești cu aer și
Flori oarbe leagănă sub astre.
Și des cu vântul printre ziduri,
Ca duhul nimănui în cer
Ajung împrospătate picuri
Cu valuri care-n tremur pier.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă liniștită, dar ușor melancolică, în care elementele naturii (valuri, stele, vânt) interacționează într-un cadru poetic. Versurile sugerează o contemplare a efemerității și a frumuseții ascunse în lucrurile simple.