Versuri corectate și adnotate
Aceleași drumuri și aceleași ținteAceiași porumbei pe-un blid de linteNaivul răsplătind pe cel ce minte.Mi-e dor de tihnă și de lucruri sfinteDe-o lacrimă întreagă și fierbinteDe umilință și de rugăminteCătre duioase mume-morminte.Dar duc povara câtorva cuvinteMi le atârn de gât cerând în minteOchi pentru ochi și dinte pentru dinte.
Pe vârfurile toate,Pace;Pe coame bateUn vânt ce tace.Atâta tihnă..Și tac păsările sus:Când vei fi dusȘi tu-n odihnă?
Strugurii sunt copți, arat e câmpul,Se desprinde muntele din nori.Pe prăfoasele oglinzi ale veriiCăzută e umbra,Printre degetele nesigureLumina lor e limpede,Și depărtată.Fuge cu ultimele rânduniciCea din urmă sfâșiere.
Iată,Eu eram glasul celuiCe-a strigat în fântână.Numele tău l-am cititPrintre pietre.Dincolo de marginea zăriiEste o valeCu turme de oi.Lasă-ți urciorul căuș pentru apăÎn semn de aduceri-aminte.Vino,Și casă cioplită vom face.De viațăOdăile multe-n luminăVor râde.
{Verse}Sunt un fel de CTP, nu-mi place nimicȘi le-aș tăia cefele să le prăjesc un picDacă ar fi revoluția azi, ei ar fugiMai repede ca Usain Bolt pe cox alergat de ghepaziȘi asta doar în situația în care se ridică un toporEi controlează populația dar le e frică de poporNu vor să gândim că poate … Citește mai mult
Pe vilă-i tihnă, noapte gri,Stele se-ntunecă albastre,Valul bea cești cu aer șiFlori oarbe leagănă sub astre.Și des cu vântul printre ziduri,Ca duhul nimănui în cerAjung împrospătate picuriCu valuri care-n tremur pier.Versuri tălmăcite de Traianus
Nu te-am văzut la față, dar, vecine,Te simt mereu alături, lângă mine,Nu te aud când intri, ci, deslușit în șoapte,Te-ntrezăresc de cum se face noapte.Mă caută de-o viață-ntreagă,Oriunde-ajung, ființa ta pribeagă,De ceață și de umbră sau de gând,Și-aștept să se-nsereze mai curând.Aș iscodi cuvântul în zadarSă te numesc: duh, înger, fum sau har,Însă simțind că … Citește mai mult
Ațipești cu patimă. Nu știuCe voci te cheamă-n depărtare.E focul stins și-i prea târziu.Ți-e stepa casă primitoare.Vezi amurginde depărtări,Năluci, fantasme, ceața-n zare.Eu – cu neliniști și dureri,Tu – doar cu tihnă și-mpăcare.Ce jalnic par în fața ta!Stăpân deplin sunt peste toate,Pe tine să te am aș vrea,Dar nici n-am cum, nici nu se poate!
În tihna dinspre ziua, în tânăra-mpietrire,Plutea-n tării un suflet și-a întâlnit o Stea.Cețos era amurgul cu umbra lui subțire,Iar Steaua Înserării, tăcută, aștepta.Pe treptele de neguri, distanță, maiestuoasă,Blajino, Tu pășind Te-ai arătatȘi ca un vis himeric în tihna voluptuoasăSpre căile albastre în zbor Te-ai avântat.Cu ceața ei de vise, e noaptea istovită.Sfioasă, tinerețea-mi de doruri … Citește mai mult
Cunoști tu noaptea,Ce-ncet se lasăPe vânt turbatȘi-n răpăit de ploi,Că nu-i stea pe bolta-ntunecoasăȘi niciun ochi nu vede prin puhoi.Oricât de neagră-i noaptea, zi se face,Deci culcă-te-n tihna, dormi în pace,Oricât de neagră-i noaptea, zi se face,Deci culcă-te-n tihna, dormi în pace.Cunoști tu noaptea ce pe piept se lasăCând moartea-ți dă culcușul cel de veci,Nemărginirea … Citește mai mult