Într-un car alb, tras de patru catâri
ca neaua albi, cu hamuri de argint,
sosesc la Latmos, din Milet venind. Să-l celebrez
– cu jertfe și libații – pe Endymion,
din Alexandria-am venit, pe valuri, cu o triremă purpurie. –
Iată statuia. În extaz, admir acum, în clipă mult visată,
vestita frumusețe a lui Endymion.
Iar sclavii mei golesc coșuri cu iasomie; și imnele
de slavă la viață readuc plăcerile de-odinioară.
Sensul versurilor
The poem describes a journey to Latmos to celebrate Endymion. The speaker expresses admiration for the statue of Endymion, evoking a sense of beauty and reverence for the past.
