Văzduhul e un ocean
Tulbure uneori,
Altădată curat,
Dar niciodată destul de transparent
Pentru ca ființele
Care trăiesc acolo sus
Pe plajele lui
Să ne poată zări
Prinși în malul adâncurilor
Și să plonjeze,
ținându-și respirația
Până la noi,
Dar, văzându-ne,
Nu și-ar închipui
Că se răsfrâng
Ele însele în noroi?
Sensul versurilor
The song explores the idea of reflection and perception, suggesting that those who observe us from a distance might not understand the true nature of our existence. It questions whether they would recognize their own flaws and imperfections mirrored in our struggles.
