A gândi la Dumnezeu înseamnă a nu-i da ascultare,
fiindcă Dumnezeu a vrut să nu-l cunoaștem;
de-aceea nu ni s-a vădit.
Să fim simpli și calmi
ca pâraiele și copacii,
și Dumnezeu ne va iubi făcându-ne
frumoși ca pomii și pâraiele,
și ne va da verdeață-n Primăvară,
și-un râu unde să curgem când ne vom sfârși!…
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că adevărata conexiune cu divinitatea se găsește nu în gândire, ci în simplitatea și armonia cu natura. Sugerează că Dumnezeu se revelează prin frumusețea lumii și prin acceptarea ciclului vieții.