Trăim în alveole
de sticlă,
în stup de aer.
Ne sărutăm
prin sticlă.
Carceră minunată
a cărei poartă
e luna!
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de izolare și distanțare, sugerând o lume fragilă și artificială. Luna, ca poartă, oferă o speranță evazivă de evadare.