Numai ca să aud
clopotul din Vela
o cunună de verbină ți-am pus.
Granada era o lună
între iederi sufocată.
Numai ca să aud
clopotul din Vela
grădina-mi din Cartagina-mi rupsei.
Granada era o căprioară
roșie de giruete.
Numai ca să aud
clopotul din Vela
în trupul tău mă mistuiam
fără să știu al cui era.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema unei iubiri tainice și inaccesibile, sugerând o dorință profundă și o căutare a identității în contextul acestei iubiri. Metaforele bogate evocă un sentiment de melancolie și mister.