Aur și perle, dalbe flori, roșcate,
ce se-ofilesc atunci când iarna vine,
sunt ace veninoase pentru mine
ce mă împung în piept, în șold și-n spate.
De-aceea eu am zilele scurtate,
căci rar durerea trece de la sine:
și mult detest oglinzile haine
în care te-ai privit pe săturate.
Căci mi-au redus amorul la tăcere,
ce pentru mine te ruga fierbinte,
văzând că-n tine tu găseai plăcere;
și ele-au fost făcute înainte,
într-un abis de-uitare și durere,
unde-a mea moarte-și are-a ei sorginte.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă durerea și dezamăgirea cauzate de o iubire neîmpărtășită. Vorbitorul deplânge faptul că persoana iubită găsește plăcere în propria imagine, ceea ce duce la tăcerea amorului și la o stare de suferință profundă, anticipând moartea.