Elizabeth Barrett Browning – Sonetul XXXVIII

Pe-un deget el întâi m-a sărutatLa mâna care scrie-așa plăcut;Și de atunci mai albă s-a făcut,Nu pentru om, căci ea a consemnatDoar zvon de îngeri. Și-un inel purtat,Cu ametist, aici, n-ar fi pututFi mai prejos decât acest sărut.Și-al doilea spre frunte a plecat,Ratând puțin, căzând pe păr ușor,Un mir atât de bun și prețiosCe-a precedat … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XXXVIII [Il Canzoniere]

Aur și perle, dalbe flori, roșcate,ce se-ofilesc atunci când iarna vine,sunt ace veninoase pentru minece mă împung în piept, în șold și-n spate.De-aceea eu am zilele scurtate,căci rar durerea trece de la sine:și mult detest oglinzile haineîn care te-ai privit pe săturate.Căci mi-au redus amorul la tăcere,ce pentru mine te ruga fierbinte,văzând că-n tine tu … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 38

Cum să nu fiu de Muză inspiratCând tu exişti şi torni în slova meaMotivul tău, ce-i mult prea rafinatPentru hârtii de calitate rea?Să-ţi mulţumeşti, c-al tău merit a fostDacă ce-am scris îţi place să citeşti,Căci să compună poate orice prostCând cu lumina ta îl fericeşti.Fii tu a zecea Muză, cea mai cea,Ca celelalte nouă să … Citește mai mult