Elizabeth Barrett Browning – Sonetul XXXVIII
Pe-un deget el întâi m-a sărutatLa mâna care scrie-așa plăcut;Și de atunci mai albă s-a făcut,Nu pentru om, căci ea a consemnatDoar zvon de îngeri. Și-un inel purtat,Cu ametist, aici, n-ar fi pututFi mai prejos decât acest sărut.Și-al doilea spre frunte a plecat,Ratând puțin, căzând pe păr ușor,Un mir atât de bun și prețiosCe-a precedat … Citește mai mult