Unii și-au plâns și dușmanii, dar Laura nu a vărsat nicio lacrimă pentru el.
Acela ce-n Tesalia venise
să înăbușe în sânge-orice răscoale,
l-a plâns pe soțul mort al fiicei sale,
când fața cunoscută i-o zărise;
și-acel păstor ce fruntea i-o zdrobise
lui Goliat, și-a plâns un fiu cu jale,
ca și pe Saul, cu porniri rivale,
care pe-un munte impozant pierise.
Dar tu, ce milă n-ai, te simți ușoară,
c-o pavăză îți este garanție
și-Amor în van cu arcul trage tare;
și vezi că n-am o moarte, ci o mie:
dar n-ai vărsat vreo lacrimă amară
din ochii tăi, ci numai indignare.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă durerea poetului cauzată de indiferența Laurei față de suferința sa. El compară această lipsă de compasiune cu exemple istorice de lideri care și-au plâns dușmanii sau rudele, subliniind cruzimea Laurei.