Ar vrea ca Amor să o facă şi pe Laura să se perpelească în focul iubirii.
Vai, ce căscat am fost în ziua-n care
a tras Amor cu arcul lui în mine,
ce pas cu pas apoi stăpân devine
al vieţii mele, şi nu am scăpare.
Eu nu credeam că forţa lui cea mare
poate lovi o inimă ce-şi ţine
pavăza sus şi se păzeşte bine;
aşa păţesc cei plini de îngâmfare.
De-acum, orice apărare-i dejucată,
şi-aştept să văd când se milostiveşte
Amor de rugăciunea mea curată.
Dar nu-i mai cer ce ştiu că linişteşte,
ca inima să-mi ardă cumpătată,
dacă şi ea în foc se perpeleşte.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă dorința arzătoare a poetului ca Laura să împărtășească focul iubirii sale. El recunoaște că a fost vulnerabil în fața iubirii și acum suferă, dar speră la o milă din partea lui Amor, deși nu mai cere o alinare completă, ci doar o ardere reciprocă.