Poem dedicat italienilor care au participat la cruciada Papei Giovanni al XXII-lea.
Cel ce-a urmat lui Carol, zis cel Mare,
având pe cap coroana lui greoaie,
s-a înarmat ca-n Babilon să taie
acele coarne scoase cu-ngâmfare;
şi-al lui Hristos vicar, cu nerăbdare,
purtând mantaua, duce-a lui convoaie
către Bologna, gata de bătaie,
şi-apoi la Roma cea impunătoare.
Şi-al vostru miel lipsit de aroganţă
pe lupii fioroşi îi nimiceşte,
ce vor să strice buna alianţă.
S-o consolaţi când mirele-şi boceşte,
şi-acum, ca Romei să îi daţi speranţă,
pentru Iisus luaţi spada voiniceşte.
Sensul versurilor
Sonetul evocă participarea italienilor la cruciada Papei Giovanni al XXII-lea, îndemnându-i să apere credința și să ofere speranță Romei. Poemul glorifică curajul și devotamentul față de Iisus.