Legendele s-au dus de pe pământ,
Și spiritul ce-a fost se va întoarce,
Se-ntorc la oameni cu învățământ
Iar noi din firul ei ne toarcem.
Imagini din trecut nu-s părăsite,
Natura le reține strânse-n fier,
Când vara trece-n toamnă, spre sfârșite,
Duhul plecaților se vede-n cer.
În scurtul timp s-au terminat prea multe,
Țăranul ce în vremi ara cu plugul
Vede în urmă timpul ce se scurge-n
Imagini care întregesc amurgul.
Pământu-mpodobit cu stânci rotunde
E ca un nor care se pierde-n noapte,
Se-arată aurie și se-ascunde
Iar împlinirea plină e de șoapte.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a legăturii dintre natură și amintiri. Evocă un sentiment de melancolie și contemplare asupra ciclului vieții și a spiritului celor care au trecut.