Firdousi – XV Goștasb (Șahia Lui Dura O Sută de Ani) Firdousi Îl Văzu pe Dakiki În Vis

Noaptea-n vis văzu rapsodul că o cupă-avea în mâini
cu vin miresmat ca apa roșie de trandafiri.
Dakiki deodată-n față, umbră albă, -i apăru
și-i grăi de-această cupă-n care vinul scânteia.
Zise către Firdousi: „Nu bea vin decât cum bea
șahul Kavus, keianidul, pentru că ți-ai fost ales
drept stăpân în lumea asta, șahul căruia în dar
soarta-i zvârle la picioare zeci de tronuri și cununi:
Mahmud, șahinșahul lumii, -nvingătorul de cetăți,
care face să se-nfrupte din norocul lui înalt
pe-orice om, și ale cărui mari haznale n-or seca,
fără griji de-acum și până în optzeci și cinci de ani;
care-și va împinge oastea în Kitai, și, prinț de prinț,
drumurile-i vor deschide, care nu-i silit de loc
aspru de-a grăi cu nimeni, căci coroane mari de șahi
de la sine-n mâini i-or cade. Cât de cât, ai propășit
în această carte mare, și-ai atins tot ce doreai;
eu asemenea cu tine, și-naintea ta, urzii
epopeea persană; stihurile de-mi găsești,
să nu fii avar cu mine; eu o mie-am zămislit
de distihuri despre Goștasb și Ardjasb, și se sfârși
viața-mi dulce; de-o ajunge ăst tezaur-manuscript
până sus la șahinșahul lumii, -atuncea duhul meu
va zbura de jos, din pulberi, până-n Lună!” Vrui să spun
spusa-i, fiindcă sunt în viață iar el soț al pulberii.
Cronica Șahilor