Acum nu rămâne decât să închid ochii
și să respir încet
pentru că vreau să te simt,
primăvară,
și să te îmblânzesc,
frumoasă și gitană cum ești
și distantă,
și platoșa ta de mister și de sticlă
se dizolvă
în apusul care te întâmpină,
în apusul care îmbracă drumul tău.
Sensul versurilor
Piesa descrie o conexiune profundă cu natura, în special cu primăvara, văzută ca o entitate misterioasă și frumoasă. Vorbitorul își dorește să se apropie și să înțeleagă această forță a naturii, lăsând misterul să se dezvăluie încet.