Nichita Stănescu – Dorul

L-am simțit când și-a dezlipit de minetot ceea ce avea de dezlipire.Șei goale am visat de Bărăgan,fără de cal și de oștire.Pe terenul acesta agricolcare se va cufunda sub mare,stau îmbrățișat cu grâul în brațeși de frigul stelelor în tremurare. Aici, pe Bărăgan,pe Bărăganul cel care va fi mângâiatde marea cea neagră,trec zeițele verbului meuși … Citește mai mult

Vasile Alecsandri – Bărăganul

Pe cea câmpie lungă a cărei tristă zareSub cer, în fund, departe, misterios dispare,Nici casă, nici pădure, nici râu răcoritor,Nimic nu-nveseleşte pe bietul călător.Pustietatea goală sub arşiţa de soareÎn patru părţi a lumei se-ntinde-ngrozitoare,Cu iarba-i mohorâtă, cu negrul ei pământ,Cu-a sale mari vârtejuri de colb ce zboară-n vântDe mii de ani în sânu-i dormind, zace … Citește mai mult