Ne odihnim în iarba, cu-un rest
de oboseală în noi, ca sufletul.
Printre lacuri de munte stăm și privim.
Soarele a-nserat în argintul de vest.
Prin aerul de cleștar
stâncile, brazii, munții, lucrurile toate,
chiar cele mai depărtate,
se conturează clar.
Ce calm! Ce puritate!
Dacă am vedea cu lacurile,
stelele s-ar apropia,
întâmpinându-ne la drumul-jumătate.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de liniște și contemplare în mijlocul naturii, lângă lacuri de munte. Vorbitorul se odihnește și reflectă, fiind impresionat de claritatea și puritatea peisajului înconjurător, sugerând o conexiune profundă cu natura și o stare de pace interioară.