În pâlnia muntelui, Iezerul netulburat
Ca un ochi al lumii, ascuns, s-a deschis.
Oglindește un zbor prea înalt și ceasul
Curat ce i-a fost odată promis.
Cată lung Ochiul spre Nord și spre vârste,
Și mulcom apoi spre vânătul cer.
Visează-n amiezi despre rodii de aur,
Care se coc, senine, în ger.
Sensul versurilor
Poezia descrie un lac de munte, Iezerul, ca un ochi contemplativ care reflectă eternitatea și visează la frumusețe chiar și în frig. Este o meditație asupra timpului, naturii și a promisiunilor nespuse.