Peste-aceleași arătări și-aceleași case
clopot de seară-aud. Și stau în cruce
cu o zi sub cer pierdută.
Prin ani sub poduri se depărtează
ce focuri vechi? ce nouă plută?
Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă.
Se desface – care poartă?
Se deschide – care ușă?
Ies vârstele și-mi pun pe cap
aureolă de cenușă.
Întârziind sub vremi schimbate,
îmi taie drumul – care prieten?
Îmi taie pasul – ce vrăjmaș?
Ah, pasărea Phoenix ca altădată
nu mai zboară peste oraș.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de melancolie și pierdere în fața trecerii timpului. Vorbitorul se simte izolat și dezorientat, contemplând trecutul și viitorul incert, într-un peisaj urban dezolant.