În lan.
De prea mult aur crapă-ș boabele de grâu.
Ici-colo stropi de mac
și-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului
și cântă.
Eu zac în umbra unor maci,
fără dorințe, fără mustrări, fără căinți
și fără-ndemnuri, numai trup
și numai lut.
Ea cântă
și eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naște sufletul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de contemplare profundă în mijlocul naturii, unde un observator pasiv găsește o formă de renaștere spirituală prin intermediul unei fete care cântă. Natura devine un cadru al introspecției, iar muzica o sursă de transformare interioară.