lan

În lan.De prea mult aur crapă-ș boabele de grâu.Ici-colo stropi de macși-n lano fatăcu gene lungi ca spicele de orz.Ea strânge cu privirea snopii de senin al ceruluiși cântă.Eu zac în umbra unor maci,fără dorințe, fără mustrări, fără căințiși fără-ndemnuri, numai trupși numai lut.Ea cântăși eu ascult.Pe buzele ei calde mi se naște sufletul.