(Sonet)
Dorm florile ușor în plușul moale
Al nopții ce se mistuie și moare,
Iar licuriri de rouă-n cupe clare
Au scânteieri fugare de opale.
Și risipit în straturi și în oale
Norodu-ntreg de flori mirositoare
Își profilează-n noaptea visătoare
Conturul zvelt al trupurilor goale.
Un crin suspină-n somn; apoi se-nclină
Extatic, în cascade de lumină
Ce se coboară blândă dinspre astre.
Și dintr-atâtea cupe-nlăcrimate,
Aromele se-nalță val, furate
Dintr-un buchet suav de flori albastre.
Sensul versurilor
Sonetul descrie o scenă nocturnă liniștită, în care florile dorm, scăldate în lumina blândă a nopții. Aromele florilor se ridică în aer, creând o atmosferă visătoare și poetică.