Versuri corectate și adnotate
De vrei să-ţi deie poame, să-l cultivi;Dă-i azotaţi pământului şi fosfor.Seraiul nu-i apururi lângă Bosfor;În ţărna seacă nu-nfloresc olivi.Pământul sec – ca ftizicul de sânge –Apropie-l de tine – ca pe-un om,Şi dă-i fluidul sevei policromSă circule prin vinele-i natânge.Iar când bătut de arşiţă, va germeDin solul greu şi amplu fecundat,Un trunchi zglobiu de plantă … Citește mai mult
Boii urâţi şi teferi s-au limpezit în şes,şi au ţipat cocoşii târziu şi fără sens.Ileana, care doarme cu porcii de tărîţe,s-a pus să mulgă vacii lapte stelar din ţâţe,pământului să mulgă răcoare de cartof.Toamna bacoviană geme-n ferestre: of! –Prietene, dă-mi mâna şi taci; aşa; dă-mi mâna.Priveşte curtea, porcii, şi, râcâind ţărâna,cocoşii albi. Priveşte: sufletul meu … Citește mai mult
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac;Și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roatăși ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;și gândurile pleacă în stol funinginit,ca … Citește mai mult
III.Din nou ne cheamă iarna la sobă, să vorbim.Ciori au bătut văzduhul ca niște cuie și-miplace-n urechi tăcerea cum scârțâie… Pesemne,iar au pornit, în ulițe, căruțele cu lemne.Amurg. De-ar bate-n ușă deodată, cineva,desigur că i-aș spune: intră! și ai intra.Tăcerea-n noi și-n seara căzută-ntre covoare,ar fierbe ca un cântec călduț, de samovare.N-ai întreba nimica și-ai … Citește mai mult
lui Gala Galaction.În seara asta capul ca o lampăîşi arde restul fumegos de gaz —şi cineva a pus mâna pe clampă,şi cineva m-atinge pe obraz.În seara asta lungă, cinevatuşeşte-n mine, scuipă şi-şi dă duhul,şi nici măcar n-aş vrea să fug — n-aş vreas-ajung din nou cu mânele văzduhul!.Stau în odaie ca-ntr-un tren în careaştept în … Citește mai mult
(Sonet)Dorm florile ușor în plușul moaleAl nopții ce se mistuie și moare,Iar licuriri de rouă-n cupe clareAu scânteieri fugare de opale.Și risipit în straturi și în oaleNorodu-ntreg de flori mirositoareÎși profilează-n noaptea visătoareConturul zvelt al trupurilor goale.Un crin suspină-n somn; apoi se-nclinăExtatic, în cascade de luminăCe se coboară blândă dinspre astre.Și dintr-atâtea cupe-nlăcrimate,Aromele se-nalță val, … Citește mai mult
Covoare din pereți,cu vânători pe ele, copoi agili, vreun taurși fildeși de mistreți;Un soare roș prin geamuri prefiră praf de aur.Covoare din pereți,maro, albastre, roze, ascund ca-n niște drame,un șir întreg de vieți;tablouri anonime plângând burgheze rame.Covoare din pereți,o, nopțile cu friguri, cu spasme, cu ftizie,cu demoni roșii și creți;balauri mari de stofă și spaimă … Citește mai mult
Ah, cărțile cu pagini înfloriteDe palide și stranii acuarele,Cu panglici delicioase, șerpuite,Pe foile-nnegrite și rebele.Ah, cărțile ce-n inimă-ți pătrundCu nostalgia zărilor fugare,Cu nostalgia zărilor ce-ascundTulburătoare țărmuri solitare.Departe — șters — în zările din SudÎn Neapole ori poate în Firentze;O verandă cu flori, — un Phoebus nudȘi pomii ce se-nclin cu reverențe.Un cer de-azur bronzat, un … Citește mai mult
O, ploaia primăverii care-a căzut din timp!Lasă să-mi spăl în tine picioarele desculțe,Lasă să-mi spăl în tine sufletul meu desculț!O, ploaia răcoroasă care-a căzut din timp!Am întâlnit-o-n drumuri, oblică, pe moșie,Cu stropii grei de soare ca boabele din spicuri.Oameni — sau poate-amurgul — în liniște arăȚelina, spintecată la nesfârșit, fugea,Și boii lingeau ploaia din cer, … Citește mai mult
Femeie luminoasă ca șesurile-n toamnă,dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur,dă-mi mâinele, mai pure ca pietrele din râuri —femeie cu gândirea ca un polen netrebnicși carnea ca oricare gândire mai zămoasă.Femeie, pământ negru, te vreau și te iubesc,aș vrea să-l ar, să-l semăn, să-l secer și să-l macin,pământ proaspăt în care dormiră toți … Citește mai mult