Cât am fost,
cât n-am fost…?!
stăpâni în tăria visărilor noastre, strângând cu ușa cuvintele și trăgând pe roată înțelesul lor blând, ca pe-o mărire de faptă a acestor milenii ițite din leacuri și spaime ridicate în cerul fericit al gurii, unde se fac și se desfac, rând pe rând, lumile ― părtașe, astăzi, la singurătatea noastră și-a lor….
Pune-mă-n cumpănă, Femeie! …
și-ascultă nașterea ce trudește în mine, așa cum și eu ascult hârjoana și fluierul îngâmfat al morților, încoronându-mi spinos gleznele….
Cât am fost,
cât n-am fost…?!
Sensul versurilor
The song reflects on the ephemeral nature of existence, questioning the meaning of life and the boundaries between reality and dreams. It explores themes of loneliness, mortality, and the burden of the past, suggesting a search for balance and understanding in the face of life's mysteries.