Cu mine s-a sfârșit. Ești vie.
În jurul casei plânge vântul,
Pădurea clatină și gândul.
Nu pin cu pin, în spasm, tresaltă,
Ci toți copacii laolaltă.
Cu zarea toată – vrăjmășie.
Cum corpul grelelor fregate,
În golf, cu pânzele umflate.
Și asta, nu dintr-o bravură,
Ori din porniri nesăbuite,
Ci cântecului tău de leagăn
Îi cată vorbe potrivite.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de sfârșit și melancolie, folosind imagini puternice ale naturii, în special vântul, pentru a exprima o stare de tristețe și resemnare. Vântul personificat caută cuvinte potrivite pentru un cântec de leagăn, sugerând o acceptare a morții sau a finalului.