La apus coboară jar mocnit din cer.
Îmi inundă ochii cu rugini de fier.
Aprigă ninsoare de scânteie vii
Caldă dezmierdare peste aripi gri.
Curg în șoapte
Zori de noapte
Curg în șoapte
Zori de noapte.
La apus coboară jar mocnit din cer.
Îmi inundă ochii cu rugini de fier.
Aprigă ninsoare de scânteie vii
Caldă dezmierdare peste aripi gri.
Curg în șoapte
Zori de noapte
Curg în șoapte
Zori de noapte.
Dorm, albe stâncile.
Negre-s văile
Și deasupra lor
Plânge un izvor.
Dorm, albe stâncile.
Negre-s văile
Și deasupra lor
Plânge un izvor.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj contemplativ la apus, unde elementele naturii se îmbină cu sentimente de melancolie și liniște. Imaginea centrală este cea a unui apus care aduce cu sine o atmosferă de reflecție și acceptare a trecerii timpului.