De felul meu nu sunt acel poet
Care-ncântat de frumuseți vopsite,
Doar raiul îl preia ca ornament
Și ce-i frumos e doar ce el admite-
Tot căutând iubita s-o compare
Cu soarele din cer, cu luna și
Cu mugurii de-april, cu lucruri rare
Pe care doar în rai le poți găsi.
O, sincer sunt în dragoste ca-n scris
Și crede-mă: iubirea mea-i frumoasă
Precum un prunc, însă mai e de zis
Că stelele nu e de luminoasă.
Vorbească alții, bârfitori de rând;
Eu n-am să laud ce nu vreau să vând.
Sensul versurilor
Poezia exprimă o viziune sinceră asupra iubirii, diferită de idealizările exagerate. Poetul refuză să compare iubita cu elemente cerești sau idealuri, preferând o abordare onestă și autentică.