Aflați că numai ca s-arunc în brazdă sămânța unei
religii mai mari,
Cânt astăzi, rând pe rând, aceste cânturi.
Camarad al meu!
Aș vrea să-mparți două măriri cu mine și-apoi pe cea
de-a treia care se ridică și cuprinzându-le
pe toate celelalte-i mult mai glorioasă,
Măreția Iubirii și Democrației, și-apoi aceea
a Religiei.
Văzutele toate și nevăzutele amestecate-n mine,
Misteriosul ocean în care fluviile se deșartă,
Profeticul spirit al materiei, evoluând și pâlpâind
în jurul meu,
Ființe vii, identități care, în clipa aceasta, sunt
desigur în văzduh și ne-mpresoară fără
să le știm,
Atingeri de fiecare zi și ceas cărora nu mă pot
sustrage,
Pe-acestea ce-am ales, pe cele chemate la mine prin
semne abia simțite.
Nici chiar cel care, din copilărie, zilnic îmi dăruia
un amplu sărut,
Oceanul, nu a depănat și încolăcit în jurul meu
legătura ce nu ne desparte,
Mai strâns decât aceea ce mă leagă de lumea boltei
cerurilor,
Căci ea mi-a inspirat atâtea teme.
O! ce teme – Egalități! O, potriviri divine!
Ce titluri, ′nălțându-se sub soare, la ora dimineții,
la amiază, la ceasul asfințitului;
Accente muzicale din trecute epoci, ajunse-aici
acum,
Mă dăruiesc cutezătoarelor, multiple, acorduri ale
voastre și le sporesc si le petrec cu voioșie
mai departe.
Sensul versurilor
Piesa celebrează conexiunea profundă cu natura, spiritualitatea și idealurile de egalitate. Vorbitorul își exprimă inspirația din lumea din jur și din concepte abstracte, dorind să împărtășească aceste revelații cu ceilalți.