Aici sunt, cu-adevărat, gândurile tuturor oamenilor
din toate vremile și din toate pământurile;
ele-s departe de a avea ceva deosebit,
de a fi numai ale mele,
Dacă nu-s ale voastre pe cât sunt și ale mele,
ele nu înseamnă și nu spun nimic,
Dacă nu sunt enigma și cheia enigmei, gândurile
nu sunt nimic,
Dacă nu vi-s pe-atât de apropiate, pe cât
de-ndepărtate-s, tot nimic nu sunt.
Aici se află și iarba ce crește pretutindeni unde
se-ntinde pământul și se întinde apa,
Aici e aerul comun care scaldă de-a valma tot globul.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că gândurile și experiențele individuale sunt, de fapt, universale și împărtășite de toți oamenii. Subliniază legătura dintre individ și lume, sugerând că gândurile noastre sunt semnificative doar dacă rezonază cu ceilalți. Natura este prezentată ca un element comun care ne unește.