Am văzut, am văzut pe
Diana!
Eu ardeam în tufiș ca satirii:
Avea arc vibrator cum e-al lirii
Și tot arc vibrator și sprânceană;
Luminos o vestea cornul lunii,
Tremurau sub arginturi alunii,
Era ea, era ea – năzdrăvana!.
Era ea, nu era – năzdrăvana?
C-am sărit din tufiș ca satirii
Și-am văzut doar pe cer steaua
Lirii,
Amintind arcul ei și sprânceana;
Sta-n cerești panoplii cornul lunii,
Aromiți visau veverițe alunii,
Am văzut, n-am văzut pe
Diana?
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune efemeră a unei ființe numită Diana, posibil o nimfă sau o zeiță, într-un cadru natural idilic. Naratorul oscilează între certitudinea și incertitudinea acestei apariții, accentuând misterul și frumusețea momentului.