Vladimir Streinu – Noul Saturn

Inima cedrilor sacri nici eaNu mai e prinsă ca inima mea.Ceasul și ziua și luna și anul,Cercuri pe ape ce nu-și văd limanul.Hore pun ca mișcătoare inele,Limpezi, în jurul inimii mele.Umbra, rea limbă de ceas, îmi dă roată,Roată cu spițe de noapte-ncheiată.Scrânciobul naltelor reci constelațiiSuie și cade-n rotundele-mi spații.Câte vârtelniți de timp sunt în cer,Inima … Citește mai mult

Vladimir Streinu – Moment Cinegetic

Am scos din panoplie o veche carabinăSă fiu pândar de toamnă pădurilor secrete;Voi împăia o piele în pod sau de pereteCa să-mi răzbun amarnic pe-o singură jivinăTotala-ngălbenire ce va să se arate,Adusă-n blăni de şuie sălbătăciuni roșcate.Dar n-apucai oțele a tinde prin frunzișeCă fulgeră o fugă sub corni – cărămizie;Pe dâmburi și muscele, de unde … Citește mai mult

Vladimir Streinu – O, De-Am Putea

Doamne, când va fi lumină-afară!Ploaia zuruie prelung și doare,Pe sub ochii lumii fără zareLacrimile albii își săpară.De la soare așteptăm, în ploaie,Un alint melodios de șaluri,Din mizeria fiertelor gunoaie –Să se-nvoalte clare idealuri.Ce e-n noi decât un lut de țintirim?Unde – gând și unde – tină?Ca ferești prin care să privimNici o clipă n-avem de … Citește mai mult

Vladimir Streinu – Ritm Imanent

Negre şi avântate-nspre mine,Zbor peste nelinişti ridicăLin desfăcute sprâncenele line,Aripi prelungi de rândunică. Dacă sub mări neştiute m-afund,Printre corali de-aprinsă-aşteptare,Ochii tăi mari se deschid în afund,Scoici cu înstelate mărgăritare. Gândului meu schimnicia să-i razimiCaldă din simţuri făptura ta-mi creşteAstfel cum soarele verii în azimiRumen din spice se reîntregeşte. Totuşi noi, suflete, păsări cereşti,Nu ne-am întâmpinat … Citește mai mult

Vladimir Streinu – Texte

Texte jos, deasupra texte,Numai viață, ce mai este!.Noaptea-așterne text de steleCu majuscule-ntre eleȘi pe-o margine de zareStă pecete luna mare.Cadru-și scrie textul verde,Ci-nțelesul i se pierdeCa o fugă, e și nu e,Prin hugeac, de ciută șuie.Și tot litere-nflorate,Ca-n bucoavne ferecate,Valurile universe,Iute scrise, iute șterse.Autorul cărții Lume?Nu-i știu față, nu-i știu nume.Semnătura-i e probabilFulgerul indescifrabil.(Semnătura-i neciteațăFulgeră-n … Citește mai mult

Vladimir Streinu – Temutul Vânător

Cu flinta grea, cu tolbă și corn la cingătoare,Pășesc în văzul lumii la cruntă vânătoare.Rămas însă de poteri, sub catarămi și zale,Cucernic, un călugăr grijește de-ale sale.Eu sunt dintr-al acelui Sfânt Hubert moale cin:Văd cerbul, plec genunchiul, las pușca și mă-nchin.În zori, când intru-n codru să caut vieții-mi firu-i,Pe frunte scutur ramul de rouă și … Citește mai mult

Vladimir Streinu – Romantică

Pe cal și-n oțele constelat,Fireturi subt armură, ca un fur,A dus în inima-i de cruciat,Dintr-un levant de nimburi și-aromat,Acelei care șoldul împrejurÎn malacov ca luna și-a-mbrăcat.Dar când pe ridicatele pridvoare,Prin noapte-n rătăcitele cuvinteSă-și sune și mai scumpele odoare,Aude luminând o nechezare:Pe calul alb cădere e-nainteÎn trâmbițele soarelui răsare.Tulpini înalte pleacă frunți de crin.Din cer, tăcut, … Citește mai mult

Vladimir Streinu – Gravitație

Această toamnă, dintre vechi odoare,Luceferii i-a scuturat gălbui,Căzând drept stele vii, în mări, de mare,Iar în grădina omului – gutui.Copacii toți din creștere abdicăȘi zbor în laț de păsări prinse sunt.O, nici un plop împotrivind ce pică,Liber-arbitrul să-și proclame-n vânt.Pădurile se surpă-ntregi ceruteȘi însumi cad din cumpeni ca un rest,Mă-nchin cu toate frunzele căzuteȘi ploile … Citește mai mult

Vladimir Streinu – Diana

Am văzut, am văzut peDiana!Eu ardeam în tufiș ca satirii:Avea arc vibrator cum e-al liriiȘi tot arc vibrator și sprânceană;Luminos o vestea cornul lunii,Tremurau sub arginturi alunii,Era ea, era ea – năzdrăvana!.Era ea, nu era – năzdrăvana?C-am sărit din tufiș ca satiriiȘi-am văzut doar pe cer steauaLirii,Amintind arcul ei și sprânceana;Sta-n cerești panoplii cornul lunii,Aromiți … Citește mai mult

Vladimir Streinu – Fântâna Sufletului Meu

Sufletul meu astăzi parcă-i o fântână,Peste care-n treacăt te-ai plecat, fecioară,Neștiind că ochii tăi or să rămânăPrinși în fund pe-oglinda undei de izvoară.Sufletul meu astăzi – picurare lină –Stă și-ascultă singur plânsu-i de cleștar..……………. Și te-așteaptă iarSă-ți apleci deasupră-i trupul de lumină.