Mierla-și usucă la focul bujorilor roșii
Aripile acoperite cu rouă de sânge.
În față i se deschide câmpia
Însemnată de incandescentul omenescului fier
Prefăcut în aur curat.
Printre litere iarba domnește
Ordinea lor
O stabilește după poftă.
Mierla își smulge câmpia
Din mâinile celor patru negre vânturi
De la amiază până la miezul nopții o-ndoaie.
La miezul nopții ea taie în zbor cerul
Ducându-și în cioc numai ea știe unde
Verdele său nimb.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie simbolică a unei mierle, care trece prin transformări și obstacole pentru a-și îndeplini o misiune necunoscută. Versurile evocă imagini puternice ale naturii și sugerează o luptă pentru a atinge un scop superior.