Prin păduri de porumb
Landoul roșu ne legăna.
Inima mea lângă inima ta,
Negru hulub lângă negru hulub.
Norii, câți au trecut peste noi,
Cu viscolul, cu soarele împreună s-au dus
Către colina dinspre apus.
Doar noi în neguri, în ploi.
Dar roșul, eternul nostru landou
Ne poartă mereu înainte, ne poartă
Se-nchide o poartă, se deschide o poartă
Peste sufletul vechi, pentru sufletul nou.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice legate de un landou roșu, simbol al călătoriilor prin viață și al transformărilor sufletului. Imaginile naturii și trecerea timpului accentuează sentimentul de melancolie și speranță.