Fericirea e o pasăre.
Dar nu o pasăre ca oricare alta
Ci o pasăre plăsmuită din pulbere de aur.
Pasărea aceasta
Vine de undeva, de departe,
Vine și ți se așază pe umăr,
Pe umărul stâng.
Deasupra inimii
Ți se așază pasărea fericirii.
N-o vezi,
O simți numai.
Iar dacă vrei s-o prinzi
Nu poți s-o prinzi
Nici cu mâna,
Nici cu lanțul,
Cu niciun fel de capcană
Nu poți s-o prinzi.
Uneori pasărea fericirii
Îți stă pe umăr mai mult,
Alteori mai puțin
Și când îi vine ei să plece, pleacă.
Zboară și se pierde în văzduh,
Poate chiar se topește în văzduh,
Nu știe nimeni.
Sensul versurilor
Piesa descrie fericirea ca pe o pasăre delicată și greu de prins, care vine și pleacă după bunul plac. Subliniază faptul că fericirea nu poate fi forțată sau controlată, ci doar simțită și prețuită în momentele în care este prezentă.