Pom surâzând, mai ocrotit ca oricare,
când sub mâna ursitei apăsată se frâng
despicate din creştet, crengi care plâng,
doar se resfiră, mai curat cuprinzătoare.
Peste spărtura din încheieturi rănite
se-nchide o mantie a tonurilor pure,
de panglici mătăsoase, frunzişuri clarobscure
ce se încolăcesc în grile aurite.
Mâini întristate, întoarse înspre glie
cu degete frânte în avântul curmat
spre înalt, adieri parfumate străbat
niciodată scăzând, coroana albăstrie.
Cu totul din soare, dar nu ucigaşe
raze ce orbesc: un ecou revenind
de-aromate vibraţii, lumini zămislind
pe sandale de frunze în hore gingaşe.
Sensul versurilor
Piesa descrie un măslin care, deși rănit și suferind, își găsește puterea de a se regenera și de a oferi frumusețe. Este o metaforă a rezilienței și a capacității de a găsi lumină și speranță chiar și în momentele dificile.