Rafael Alberti – Măslinul

Cine sunt eu? Cine sunt?Am mai mult de-o mie de ani.M-am născut privind mareaprintre pietrele roșii aleacestei coline dulci.Mi-au murit frații,copiii, nepoții..Mi-au murit toți urmașii.Eu singur am rămas.Scorburi îmi macină trupul, îl crapădând la iveală pereții subțiri despuiați,prin care soarele se furișează, încălzindu-i,iar vânturile mării intră, ies,vuietul valurilor repetându-l.Poate-am să mor,bătrân, uitat de toți, dar … Citește mai mult

Paul Celan – Măslinul

Cornii infernului, în măslin expirați:Suflat-au aer prin inima ce, goală, striga?Dormea el dulce, oare, peste noi, îmbrățișați?Pomu-l binecuvânți, iadu-l stingem așa?Cândva, când am serbat întunecimea toată,el a venit la noi în abis și-a cântat.Acum, când cornii-nghețați l-au cuprins, pe datăel, tremurând pe deal, s-ațipim ne-a lăsat.Putem noi limpezi, când încep incendiile,la tine, pribeagule măslin, urca?Pentru … Citește mai mult

Wolf Von Aichelburg – Măslinul

Pom surâzând, mai ocrotit ca oricare,când sub mâna ursitei apăsată se frângdespicate din creştet, crengi care plâng,doar se resfiră, mai curat cuprinzătoare.Peste spărtura din încheieturi rănitese-nchide o mantie a tonurilor pure,de panglici mătăsoase, frunzişuri clarobscurece se încolăcesc în grile aurite.Mâini întristate, întoarse înspre gliecu degete frânte în avântul curmatspre înalt, adieri parfumate străbatniciodată scăzând, coroana … Citește mai mult