S-ar fi putut întâmpla
ca mama mea să-l ia de soț
pe domnul Zbigniew B. din Zduńska Wola.
Și de-ar fi avut o fiică – n-aș fi fost eu aceea.
Ar fi putut fi cineva cu o memorie mult mai bună
pentru nume, fețe, sau melodii auzite doar o dată.
Cineva în stare să recunoască fără greșeală fiecare pasăre.
Cu note excelente la fizică sau chimie,
și note înfiorătoare la limba polonă.
Cineva care, în secret, să scrie versuri
mult mai interesante decât versurile mele.
S-ar fi putut întâmpla
ca tatăl meu s-o ia de nevastă
pe domnișoara Jadwiga R. din Zakopane.
Și de-ar fi avut o fiică – n-aș fi fost eu aceea.
Ar fi putut fi o persoană mult mai persuasivă.
Cineva care-ar fi sărit fără frică în apele adânci.
O persoană sociabilă, aptă să simtă emoția colectivă,
văzută, în permanență, în mai multe locuri în același timp,
însă rareori aplecată peste vreo carte,
adeseaori pe maidan, bătând vreo minge cu băieții.
S-ar fi putut întâmpla ca cele două fete să se întâlnească,
să meargă la aceeași școală sau chiar să fie în aceeași clasă.
Însă niciodată n-ar fi format o pereche,
nu le-ar fi curs același sânge-n vine,
și ar fi stat departe una de cealaltă în fotografiile de grup.
Fetelor, aliniați-vă aici
– ar fi strigat fotograful –
cele scunde-n față, cele înalte-n spate.
Și zâmbiți frumos la semnalul meu.
Mai numărați-vă o dată!
Sunteți toate?.
– Da, domnule. Toate.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de identitate și destin, reflectând asupra posibilităților alternative ale vieții. Vorbitorul își imaginează cum ar fi putut fi viața sa dacă părinții săi ar fi făcut alte alegeri, subliniind complexitatea identității și rolul întâmplării în formarea acesteia.