Cum tatăl decrepit află plăcere
Când fiul face lucruri tinerești,
Și eu, lovit de soartă cu putere,
Admir ce valoros, ce sincer ești;
Căci dacă frumusețe, bunăstare,
Naștere, minte bineînțeles,
Sunt, separat și toate, ale tale
Iubirea mea pe ele o grefez:
Nici jalnic, nici sărac, nici oropsit,
Nu sunt cât timp substanță umbra ta
Îmi dă din abundență, mulțumit,
De gloria ce-o porți voi profita.
Ce e mai bun e ce-ți doresc eu ție:
Ori zece bucuria mea să fie.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă admirația profundă și afecțiunea naratorului față de o altă persoană, posibil un fiu. El își găsește bucuria și împlinirea în calitățile și succesul acestei persoane, simțindu-se îmbogățit de gloria ei.