Regretul nu-i că ea îți aparține,
Iar eu revărs prinosul de iubire,
Ci este-acela că și ea pe tine
A pus gingaș de-a pururi stăpânire.
Iubirii voastre nu-i găsesc acuze;
Deși o-ndrăgești știind cât mi-e de dragă
Și-amorul ei împărtășit abuz e,
Încuviințez și iert tot ce vă leagă.
Dacă te pierd, o alta te câștigă,
Pe ea de-o las, prietenul o găsește,
Voi împreună, însă mi-este frică
C-o să îmi smulgeți inima cu-n clește.
De tu îmi ești reflexia în undă
Și ea-n amor cu mine te confundă.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă durerea naratorului cauzată de faptul că persoana iubită și prietenul său sunt împreună. El acceptă situația, dar se teme de suferința pe care o va îndura.